Mar’ ara Turra Vecchja
Quant’acqua ca port a sa ruvina
maru mumulijànnu, quetu
ca para ca nuddu e nessunu ti pozza ‘nzurtàre
maru ca ti và ammucciannu l’àriu l’àriu
e ti fa’ nùvulu e trulu,
scanusciùtu,
amàru
e nun ti fai aggarbàre…
Ma po’ tu quannu a sconti
a faccia ca ti jìa cercannu
ti rapi, ccù nu pizzu a risu
e tuttu u cielu mi para ca sia
na spera ‘e sulu ca n’accarizza e asciuca.
E sia…
Mare a Torre Vecchia (traduzione)
Quanta acqua porti a questa rovina
mare murmure, quieto
che sembra che nulla e nessuno possa agitarti
mare che ti nascondi in aria
e diventi nuvola e ti intorbidi
sconosciuto
amaro
e non ti lasci trattare…
Ma poi quando la incontri
la faccia che di te cercava
ti apri, con un accenno di sorriso
e tutto il cielo sembra che sia
una spera di sole che ci accarezzi e asciughi.
E sia…
Cataldo Antonio Amoruso (da Cadeo, PC)